Chefi la Cuțite – Bootcamp – The Review

Am trecut prin emoțiile de la preselecția locală și cele de la preselecția pe nevăzute cu chefii. Din punctul meu de vedere deja depășisem orice așteptare pe care o aveam în legătură cu participarea mea la competiție și tot ce venea după urma să fie un bonus. Așadar, am urcat în mașină și am purces spre București.

Călătorie în timp până în…meh…până la preselecția pe nevăzute

Dar mai întâi, pentru că îmi place să vorbesc și să mă amuz pe seama acestui subiect, facem un scurt flashback.

Doar ce am terminat de filmat și ultimul interviu și ne pregătim să ne întoarcem la cazare. E târziu și suntem rupți de obosiți. Mama mă sunase și pe mine, și pe Lulu de nenumărate ori. Murea de curiozitate să afle ce s-a întâmplat. I-am zis fratelui meu să nu o sune până când nu reușesc eu să vorbesc cu ea.

Am ajuns și am sunat-o. Evident, mama era curioasă dacă am trecut. Nu puteam să îi spun direct răspunsul așa că am trecut-o prin tot filmul zilei respective. Emoționant și s-a lăsat cu lacrimi de bucurie din partea ei.

Înapoi în timp real… mai mult sau mai puțin

Dimineață ne-am trezit devreme să fim siguri că suntem toți în fața hotelului, pregătiți să plecăm spre studio. Și am făcut doar o oră pe drum cu microbusul. Halal trafic aveți în București luni dimineața. Păi se poate? Pe jos ajungeam mai repede.

Ajuns acolo am început să vorbesc cu oameni care păreau la fel de pierduți ca și mine. Așa i-am cunoscut pe Alex și Zoran (unul din Timișoara și celălalt din Arad), cu care am și fost coleg de banc, precum și pe tânărul Robi, un puști super mișto și plin de viață.

De la stânga la dreapta: Alex, Zoran și Michael Jackson

După ce ne-au aranjat și am primit șorțurile cu numele noastre am pornit iar la drum. Cu autobusul. Excursieeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!

Destinația: o ditamai hala în mijlocul pustiului.

Badabim, badabum, începem acum!

Ei bine, nu chiar așa de repede. Am mai așteptat până când totul a fost pregătit pentru intrarea noastră, prilej foarte bun pentru a cunoaște câțiva din ceilalți concurenți.

Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că sunt printre noi și profesioniști în bucătărie. Mulți!

Dar timpul s-a scurs repede (ne zicem noi acum, după ce a trecut) și am intrat în hală. Aveam toți cuțitele și un coș plin pe masă. Ce era în coș? În afară de câțiva care au tras cu ochiul, nu prea știam. Se vedeau câteva din ingrediente însă am așteptat până când ni s-a permis să vedem.

Ce de fete la concurs!

Intră Gina. Aplauze. Gina ne vorbește și urmează să intre chefii. Chef Scărlătescu își alege cuțitul de aur și Gina ne informează că în acest sezon echipele vor fi compuse din câte 7 membri. Frenezie și bucurie în hală.

Toată lumea așteaptă acum să înceapă proba. ”Uitați-vă în coș și faceți ce vreți voi cu ingredientele de acolo”. Umm… Ok. Nu știu ce să fac. Ai de viața mea. Panică! Primele câteva minute au fost unele de confuzie printre mulți dintre concurenți. Apoi toată lumea era pornită pe gătit.

Cum să faci o salată în 45 de minute

Serios. Adică trebuie să încerci să folosești picioarele să dureze mai mult. Nu aveam nici cea mai mică idee ce să fac și mi-am zis că încerc ceva mai safe, că deh, dintre atâția concurenți sigur vor fi unii care să fie mai slabi decât mine.

Așa că m-am pus pe treabă. Din cele peste 20 de ingrediente din coș am ales mango, ardei roșu, ceapă verde, jamon, lămâie și cremă de brânză. A ieșit o salată tartinabilă delicioasă! Bine, că eu am tot lins cremă de brânză și am mâncat jamon și mango din ce mi se părea mie că ”e în plus”, e altă treabă. S-a văzut și la TV cu câtă poftă mestecam mâncarea.

Sau cum a spus Chef Sorin Bontea ”salată pe pâine”

Au trecut cele 45 de minute și am așteptat jurizarea. Emoții, din nou, dar eu eram fericit cu preparatul meu. Doar era delicios. Chef Bontea a fost cel care a degustat preparatele de la bancul meu și, la fel ca atunci când îl vezi la TV, expresia lui era… Ce era, că nu era nimic… Nu îți dai seama de nimic. NADA!

Verdict

Toți concurenții eram cu sufletul la gură așteptând să aflăm care este verdictul. Iar verdictul părea să nu mai vină. Ce naiba poate să dureze atât?

Chef Dumitrescu începe cu primele rânduri, urmat de Chef Scărlătescu. Tot mai mulți concurenți părăseau competiția și se apropia și momentul în care ne venea rândul. La bancul meu am fost 7 oameni. Chef Bontea strigă 3 nume, niciunul din ele al meu. ”Cei 3 vor rămâne în competiție”.

Well… shit

Om cu mustață, între timp rămas fără mustață

Ce poți să zici? Unii din concurenții eliminați erau frustrați că ”e aranjată treaba” sau ”am auzit eu când au vorbit” sau ”am văzut eu pe listele lor”. Sigur, poate că unii concurenți sunt material mai bun pentru TV și pentru show și de asta au trecut. La urma urmei este un show. Pentru mine a însemnat doar că au fost farfurii mai bune decât a mea care meritau să treacă mai departe. Nici pe departe că farfuria mea nu a fost bună.

Nu sunt dezamăgit de faptul că am părăsit competiția în această etapă. Sunt fericit că am ajuns aici. Pentru mine, un simplu om care gătește acasă pentru el și uneori pentru cei dragi mie, să ajung până aici a fost un adevărat succes. Am învățat că mai am mult de învățat.

Am plecat din bootcamp cu experiența trăită într-un show culinar, cu câțiva prieteni noi și, evident, cu cuțitul!

Book number 2

De când s-au terminat filmările și până acum am petrecut zeci de ore în bucătărie și am experimentat cu fel și fel de deserturi și preparate pentru că îmi doresc să cresc și să învăț.

O să merg iar la un show culinar? Probabil că da. Se va întâmpla asta foarte curând? Probabil că nu. Vreau să fiu pregătit mai bine decât am fost acum și să fiu sigur că fac mai mult. La urma urmei viața este un concurs cu noi înșine. Și eu îmi doresc ca în fiecare zi să fiu mai bun decât în ziua precedentă.

Și ca notă de încheiere: voi posta curând rețeta pentru simpla și delicioasa salată pe care am făcut-o la bootcamp.

22 hours ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *