Tiramisu în pahar

La mulți ani! E 2020! Să încep cu gluma ”Știu că nu am mai postat nimic de un an, dar…”? Nu facem astfel de glume. A trecut 2019 și a început un alt an pentru care am o mică listă în minte cu lucruri pe care vreau să le fac. Printre ele se numără și deserturile! Ar fi fost culmea să nu am deserturi pe listă.

Rezoluții pentru 2020?

Îmi doresc să am timp să gătesc cât mai multe deserturi și să împărtășesc cât mai multe rețete cu voi. 2019 a fost un an wow în care am învățat multe lucruri noi și am trăit experiențe plăcute care au implicat bucătăria și mâncarea (vezi povestea mea de la Chefi la Cuțite). Am vizitat locuri vechi și locuri noi, am petrecut timp de calitate alături de cei dragi și m-am bucurat de lucrurile pe care le-am avut. De la 2020 îmi doresc doar să fie un an blând, un an în care voi reuși să învăț mai mult din lucrurile care mă pasionează și să am în continuare oameni dragi și calzi lângă mine. Dar atât pentru acum cu rezoluțiile și listele pentru 2020. Scurta mea listă cu deserturi pentru 2020 (am salvat mica listă cu deserturi în notițe pe telefon) începe cu un tiramisu în pahar. În timp ce scriu realizez că anul 2016, pe vechiul blog, a început tot cu o rețetă de tiramisu. Nu a fost prima rețetă postată în 2016, dar a fost printre primele.

Tiramisu – origini

Nu îmi amintesc când am mâncat prima dată tiramisu. Ce îmi amintesc este că mi-a plăcut de la prima mușcătură. Dar mă repet cu dragostea mea pentru deserturi. Am făcut tiramisu în pahar pentru că așa porția de desert este stabilită din start (ca și cum poate să te oprească cineva să nu mănânci 6 porții de tiramisu) și să faci tiramisu într-o tavă ar fi fost prea simplu și mie îmi place să mă complic. Este un desert super simplu și rapid de făcut. Bine, trebuie să aștepți câteva ore până când poți să îl mănânci (dar hey, nu e obligatoriu! Poți să îl mănânci chiar și fără să îl pui în pahar), dar așteptarea merită. Fun fact: atunci când gătesc un desert îmi place să caut informații despre originea lui, diferite rețete și interpretări, ce părere au alți patiseri sau critici despre ele. Ei bine, tiramisu are o origine foarte interesantă, dar pentru că povestea e oleacă mai lungă, vă las un link unde puteți să o citiți: https://www.accademiadeltiramisu.com/origine-del-tiramisu-tra-leggenda-e-realta/ (pentru cei care nu înțeleg italiana, ca mine de altfel, se poate folosi funcția de Translate).

Ingrediente (pentru 6 pahare)

  • 500 g mascarpone
  • 200 g pișcoturi
  • 100 g zahăr
  • 200 ml espresso
  • 10 g zahăr pudră
  • 4 ouă
  • 20 g cacao

Opțional

  • ciocolată – pentru decor
  • 20 ml lichior de ciocolată

Mod de preparare

  • Separăm gălbenușurile de albușuri.
  • Într-o cratiță punem gălbenușurile și zahărul pe bain marie și amestecăm constant până când zahărul se topește.
  • Luăm de pe foc și lăsăm să se răcească (fiind mijlocul iernii, noi am lăsat cratița cu crema afară 10 minute).
  • După ce s-a răcit punem crema de mascarpone peste gălbenușuri și amestecăm până când compoziția devine omogenă.
  • Într-un bol mixăm albușurile până când încep să facă vârfuri
  • Turnăm spuma de albușuri peste cremă și folosind o lingură de lemn sau o spatulă o integrăm în cremă folosind mișcări circulare, de sus în jos.
  • Tăiem pișcoturile în așa fel încât să încapă pe lățimea paharului.
  • Amestecăm cafeaua espresso împreună cu zahărul pudră într-un bol (opțional se poate adăuga lichiorul de ciocolată) și scufundăm foarte scurt pișcoturile în cafea, după care punem un rând de pișcoturi în pahar.
  • Folosind un poș sau o lingură punem un strat de cremă peste pișcoturi.
  • Punem un rând de pișcoturi peste care punem un alt strat de cremă.
  • Repetăm pasul anterior.
  • Pudrăm crema cu cacao și dăm la rece cel puțin 4 ore (sau 2 în cazul în care aveți o logodnică pofticioasă și nerăbdătoare în preajmă).