Zai și nori pufoși – The Review

Îl știi. Sau dacă nu îl știi tu, cu siguranță unul din prietenii tăi îl știe. Ați ieșit cândva la cafea și v-a plăcut. 

zai après café pare că e aici de când lumea, deși au trecut doar câțiva ani de când s-a deschis. Dar știm cu toții că “orice prietenie care durează mai mult de 7 ani e o prietenie pe viață”. 

E unul din locurile potrivite în care să te ascunzi repede într-o seară rece de decembrie, când nu poți să-ți dai seama dacă o să plouă sau nu. Iar când intri primul lucru care te lovește e căldura și atmosfera plăcută din interior.  Bineînțeles, dacă ești neatent și visezi cu ochii deschiși s-ar putea să o iei în direcția greșită și să dai nas în nas cu un cuier. În care poți să-ți atârni paltonul sau jacheta. 

Când te așezi la masă poți să vezi oameni plimbându-se cu pași grăbiți printre nori, pe pietonală. Ei, cum ce nori? Norii pufoși din geam. Îți vine să te agăți de unul și să-l iei acasă. Să aibă și geamul tău unul. Dar nu și dacă plouă.

Primesc întrebarea ”doriți un meniu?” și nu mă lasă inima să fiu sarcastic. zai e o cafenea, deci nu vei merge niciodată acolo pentru o friptură sau pentru un platou tradițional. Așadar din puținele deserturi aleg  ”Kaiserschmarrn”. Iubesc clătitele – pe cele subțiri cât o foaie de hârtie făcute de mama sau american pancakes. Iar Kaiserschmarrn chiar asta înseamnă: clătite pufoase mărunțite – cu gem de prune sau piure de mere.

Piureul de mere îmi aduce aminte de copilărie. Țin minte că aveam o răzătoare de sticlă pe care aveam voie să răzuiesc merele. Ieșea un fenomenal piure de mere peste care aruncam un pachet mic de biscuiți (mărunțiți în prealabil) și îl devoram cu poftă.

Sunt un gurmand și un pofticios așa că sunt nerăbdător când văd că desertul meu se apropie de masă. Are un plating drăguț, cu căpșuni și fulgi de migdale presărate deasupra clătitei. Bolul mic e aproape plin cu gem de prune și gem de gutui. Porția este chiar generoasă.

Sunt pregătit să îl înfulec, dar îmi amintesc că desertul este o experiență ce trebuie savurată, așa că tai o bucată de clătită și o plimb sănătos în gemul de prune. Vreau să îi simt gustul. Îmi amintesc cum la începutul toamnei, după ce strângeam prunele și scoteam sâmburii din ele, mama le punea pe foc să facă gem și îmi cerea ”să mai amestec și eu puțin”. Nu puteam niciodată să mă abțin să nu scot lingura de lemn din oală și să gust gemul fierbinte. Acum, însă, gemul nu e la fel ca și cel de atunci. Gustul e mai amărui decât ar trebui și nu are dulceața pe care ar trebui să o aibă. Îmi spun că încerc și celălalt gem. Întind o altă bucată de clătită și o mușc. Am parte de 2 surprize și nu sunt neapărat plăcute: prima este că nu e vorba de un piure sau un gem de mere, ci de unul de gutui, iar a doua că gemul este rece, iar contrastul dintre gemul rece și clătitele calde nu mă încântă. Îmi place gustul gemului de gutui, dar nu e farfuria potrivită pentru el. Iar pudra de zahăr de deasupra clătitelor ascundea și ea un mic secret: faptul că clătitele au stat puțin prea mult pe foc și erau ușor arse. De altfel pufoase și aerate, la fel ca norii din geam.

La final de seară achit nota și scot nasul înapoi în stradă, unde plouă încet și orașul deși pâlpâie cu lumini parcă-i mut.

Părerea mea: zai rămâne un loc drăguț și plăcut în care poți să ieși cu prietenii la o cafea.

Sfatul meu: când ceva nu merge bine, luați-o de la capăt. Dați o șansă piureului de mere. Și nu rece lângă cald!!!

P.S. Intenția acestui review este să ajute oamenii să fie mai atenți la detalii când vine vorba de deserturile pe care le aleg. Doar atunci când noi ne ridicăm standardele va crește și calitatea serviciilor și a mâncărurilor pe care le primim. De asemenea, dacă citești acest review vreau să te rog un lucru: tratează oamenii care te servesc într-un restaurant/cafenea așa cum îți place ție să fii tratat!

P.P.S. Voi păstra ”P.S.” la fiecare review. 

7 months ago

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *